174/2007 Monitorul Oficial al DOD (476801)
(PREFECTURA PUBLICAȚIILOR Anunțului)
Contract de brokeraj. În ce condiții se datorează comisionul de intermediere?
Incidente de returnare de către broker a unei taxe primite din cauza neplății acesteia
contractul de închiriere prevăzut. Declarații pe răspundere. Dovezi inexistente
instrument dacă a fost luat după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond și h
citația a fost transmisă avocatului care a fost citat.
Decizia numarul 174/2007
CURTEA DE APEL A DODECANESULUI
Compus din judecători: Evripides Lagoudianaki, președintele apelanților,
Emmanuel Vasilakis (raportor) și Haridimos Pratikakis, recurenți și
secretar Kiriaki Kyriakou.
S-a întâlnit public în audiența sa de la Rhodos pe 9 februarie
2007, pentru a judeca urmatoarea cauza, intre:
A recurentului: M. V., rezident în Rodos, care s-a reprezentat
avocat al lui Georgios Mavrommatis.
Recurenta: M. co. S. K., un locuitor din Rhodos, care a apărut
prin avocatul lui Ioannis Karamihalis.
Împotriva intimatului și S.K., neparte în cauză, au formulat acțiune
recurentul și nepartea în prezentul proces, T. T., în fața sa
Tribunalul de Primă Instanță uninominal din Rodos, din 26-2-2002 și cu nr.
130/26-3-2002 actiunea a. Acea Curte cu nr. 166/2004
hotărârea sa definitivă, pronunțată în lipsa pârâților, a fost pronunțată parțial
acţiunea împotriva deja pârâtului-reclamant. Împotriva acestei hotărâri o
primul pârât s-a adresat Judecătoriei care a emis-o, adresată către
prezent, procesul din 23-3-2005 si cu nr. 82/24-3-2005, recurs
din, copie a căreia a depus la grefa acestei Judecători cu
nr. ext. cat. 112/29-3-2005, pentru discutarea celei care s-a scris legal
în consiliu de judecată a fost stabilită o ședință pentru data de 4-7-2006 și cu amânare a celor menționate.
la începutul acestei decizii.
În cadrul ședinței în care cauza a fost judecată legal
la rândul lor de la comisia competentă, avocații acestora
părțile și-au dezvoltat, de asemenea, pretențiile oral și la care au făcut referire
propuneri scrise transmise de aceștia.
Studiați pledoariile
A fost gândit conform legii
Potrivit articolului 528 din Codul civil, așa cum se aplică după înlocuirea acestuia prin
articolul 16 alin.4 din Legea 2915/01, în cazul în care se face recurs de către o parte judecată
parcă ar fi prezentă, decizia chemată dispare în limitele care
determinată de recurs și de motivele suplimentare. Recurenta are dreptul
să prezinte toate acuzaţiile pe care le-ar putea propune în primă instanţă.
Potrivit articolului 524 alin.2 din același Cod, astfel cum a fost înlocuit cu
articolul 16 alin.3 din Legea 2915/2001, dezbaterea orală conform prevederilor din
al articolului 270 este obligatoriu numai în cazul articolului 528, în care
se aplică toate prevederile articolului 270. Dintre prevederile de mai sus
rezultă că recursul funcționează în continuare ca substitut al acestuia
de hotărâre în lipsă nejustificată anulată și aduce, fără cercetare
a motivelor sale, dispariția hotărârii atacate în limitele, care
determinată de recurs și de motivele suplimentare, fie sau nu
este o procedură regulată sau specială, întrucât în ambele cazuri adjudecarea acesteia
al cauzei se încheie într-o discuție și mărturisirea subînțeleasă din partea
hotărârea în lipsă este necunoscută, iar rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel, the
care se transformă în speță într-o instanță de fond (v
Raport consultativ din Legea 2915/2001 KNoB 2001 p. 1329, AP 1015/2005 Grecia
46.1100, Legea nr. 5224/2003, Legea nr. 45.555, Legea nr. 6387/2004 Legea nr. 46.869, Legea nr.
5224/2003, HellDni 45.555, S. Samuel, Recurs ed. E alin. 228 d si 228 e).
În speță, reclamanta și deja pârâta și S.K., nu
parte în speță, au introdus acțiune împotriva deja contestatoare și a neart
în speță, partea T. T., în fața Tribunalului uninominal de primă instanță din Rhodos, la
nr. Nr.130/2002 proces, prin care cer obligarea
pârâții să plătească fiecăruia, către 1 dintre reclamanți (intimatul), suma
de 2.9345,70 euro, adică dublul sumei date fiecăruia ca
angajarea unei sume, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor din partea acestora
contract invocat, altfel ca prejudiciu pozitiv, datorat celui invocat
a faptei lor delictuale, și cel puțin în subsidiar, din motive nejustificate
îmbogățire, interes legitim din hărțuirea lor extrajudiciară, în caz contrar din prestare
a procesului. În cadrul discutării acțiunii de mai sus, la data de 14-10-2004, înaintea
Judecătoria, recurenta și coinculpatul T. T. nr
nu au fost reprezentați și nici reprezentați de un avocat și cazul
a fost cercetat, în temeiul articolelor 270 alin.1 sec. ultimul și 271 alin.1
KPolD, de parcă ar fi și ei prezenți. Acea instanță cu 166/2004
decizia sa, a respins procesul conform temeiurilor sale, cele tentative
să se întemeieze pe prevederile privind logodna și îmbogățirea fără justă cauză, precum
nelegitim, considerat legal temeiul procesului, cel întemeiat pe
prevederile delictuale și ulterior a respins acțiunea în ceea ce privește
reclamanta S. K. și a acceptat-o parțial ca pârât-
reclamanta si a obligat apelanta si codecul sau T. T. la
achita, in solidar, suma de 2.934,70 euro, in timp ce a dispus
şi detenţia personală a inculpaţilor. Împotriva acestei decizii
reclamă recurentul-intimat, cu recursul său pendinte și,
invocând aplicarea greșită a legii și înțelegerea greșită a probelor,
solicită, potrivit petentei sale, ca recurenta, v
partea în care a fost admisă acțiunea, în privința lui și a fi respinsă în întregime
a procesului, în ceea ce îl privește. Pe baza conținutului de mai sus, recursul legal,
care a fost exercitat în mod legal și în termenul limită, trebuie să fie acceptat formal
(articolele 495 alin. 1, 511, 513, 516 alin. 1, 517 și 518 alin. 1 Cod civil), să
să dispară inculpatul, în locul în care a fost admisă acțiunea în privința sa
recurenta, ca ulterior cauza să fie reținută de către această Curte și
a face rejudecare a cauzei, în partea care privește temeiul acțiunii
despre delictul recurentului-pârât.
Cu nr. ext. 130/2002 a procesului său, iar în partea că
transferat la această instanță și cercetat aici, reclamanta arată că
inculpatul i-a reprezentat în mod fals că este în măsură să mijlocească pentru ea
inchiriere la cea a magazinului inchiriat mentionat, pentru inchirierea acestuia
care are un ordin de la proprietarul său și că a asigurat-o că
locatarul respectivului contract de închiriere (al doilea pârât) intenționează să ei
transferați echipamentul de închiriere față de prețul afișat,
la întocmirea contractului de închiriere. Asta ca urmare a afirmatiilor de mai sus
iar asigurări i-au plătit pârâtei (deja contestatoare) suma de
500.000 drahme, adică 1.467,35 euro, și aceeași sumă în al doilea
inculpat, adică un total de 2.9345,70 euro, dar performanțele au fost
fals, întrucât nu a existat un ordin de închiriere de la proprietarul arendei și
nu a fost întocmit nici contractul de închiriere, nici echipamentul magazinului
a fost cedata, cu consecinta a fi prejudiciat cu suma de mai sus. El nu cere
obligă pârâta să îi plătească suma de mai sus, cu titlu de despăgubire și să
dispune reținerea personală a acestuia, ca mijloc de executare a hotărârii care va
emis. Procesul cu conținutul de mai sus, în măsura transferată
în fața acestei Curți, este legală și întemeiată pe dispozițiile
ale articolelor 297, 298, 346, 914 AK, 951 și 1047 din Codul civil și trebuie
investigat în continuare în fond.
Din mărturia martorului, examinată sub jurământ înaintea lui
audiența Tribunalului de Primă Instanță, care este inclusă în
concomitent cu procesul-verbal solicitat al sedintei, toate in general si fara
excluzând actele legal invocate și prezentate de părți,
cu excepția declarației pe propria răspundere cu numărul 12950/8-2-2007 înainte de
notar public al Rhodes S.P., care a fost întocmit după emiterea acestuia
a hotărârii atacate, fără prezența intimatei și este
probe inexistente, deoarece citarea să se prezinte intimatul
la primirea declarației pe propria răspundere, aceasta nu i-a fost comunicată, ci acestuia
avocat Ioannis Karamihalis, a cărui numire ca
cerere reconvențională, potrivit articolului 96 din Codul civil și, pe de altă parte, autoritatea sa de judecător
împuternicirea și contra-cererea s-au încheiat cu extrădarea inculpatului
decizia finală, care este ultima care i se poate livra
act de procedură, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. 1 din acesta
Cod, în care avocatul care s-a prezentat la proces ca
avocat al unei părți, devine contrapersoana părții sale numai pentru
performanța în acea încercare, inclusiv serviciul său
a unei hotărâri definitive și nici nu devine împuternicit și, prin urmare, irevocabil
parte, căreia i se poate face în mod valabil executarea, numai semnatarul
în calitate de avocat al unei părți la proces și, prin urmare, avocatul de mai sus nu a făcut-o
era responsabil de primirea documentelor referitoare la spectacolele ulterioare care
revenim la procesul de recurs (AP 1454/2002 HellDni 45.729, AP 197/2002 D.
2002.1201, AP 1490/2001 HellDni 44.961, AP 1076/2000 HellDni 42.394, AP
700/1999 HellDni 41.367, AP 678/1999 HellDni 41.366, AP 360/2003, AP 197/2002
publicat în Legea, Ef.Pir. 84/1994 HellDni 1994/1703, V. Vathrakoili
Cod civil, în temeiul articolului 143 nr. 34), sunt dovedite, la discreția sa
Judecătoria, următoarele: În octombrie 2000 reclamantul a desemnat la
inculpatul, care deține un birou imobiliar în orașul Rodos,
poruncă de a mijloci sau de a indica oportunitatea ca aceasta să devină
posibilitatea de a închiria un magazin adecvat pentru a opera o afacere
restaurant din orașul Rodos. Pârâta a acceptat oferta și
astfel s-a încheiat între ei un contract de mediere, guvernat de prevederile din
ale articolelor 703 și următoarele. AK și PD 248/1993. În contextul acordului de mai sus,
pârâta a indicat reclamantei restaurantul „Z.”, în zona Kritika-
Arde, dar fără încheierea contractului de închiriere. Apoi
pârâta a îndrumat reclamantei să închirieze un text de magazin la
zona "sute de magazine" a orasului Rodos, la str. S. B. 61, cu spatiu
parter 30 mp, subsol 30 mp. si cu mansarda de 15 mp, proprietatea X. I..
Acesta a pretins reclamantului că are ordinul de la proprietar
magazin să-l închirieze. Dar adevărul este că dl
al magazinului nu dăduse un asemenea ordin inculpatului, care
discuta despre închirierea magazinului cu reclamanta fără ca aceasta să știe
stăpânul ei. Fiul domnului a mărturisit clar despre acest fapt
al magazinului D. X., care este familiarizat cu cazul. În energie
ea a procedat inculpatul, pentru că el știa că magazinul închiriat este
închiriat pârâtului doi, neparte în speță T. T., care
cu toate acestea, acesta îi dăduse ordin scris din 2-3-2000 să medieze pentru ea
vânzarea de echipamente pentru magazine. Astfel, chiar înainte ca salariul să fie plătit
locatorului și înainte ca contractul de închiriere prevăzut să fie încheiat cu
reclamanta, parata a pretins si a primit de la aceasta suma de 500.000
drahme și deja 1.467,35 euro, drept „comision de intermediere”, după cum se precizează în
din 23-1-2001 chitanta eliberata de el insusi. Reclamanta a plătit și la
reprezentant al celui de-al doilea inculpat K. O., suma de 500.000 drahme și deja
1.467,35 euro, cu titlu de avans pentru achiziționarea echipamentului magazinului,
care a fost de acord să fie cumpărat de ea pentru un preț de 18.000.000
drahme. Dar când reclamantul a apelat la un avocat pentru pensie
contract de închiriere și a contactat proprietarul contractului de închiriere,
a fost informat, pentru prima dată, că inculpatul nu are ordin de închiriere
a magazinului și că proprietarul acestuia nu știa ce se întâmplase
cu contractul de închiriere promis de pârât. Reclamantul cu extrajudiciar
declarație adresată inculpatului l-a invitat să îi restituie cele de mai sus
sumă și chiar de două ori mai mult, considerând-o ca o logodnă, ceea ce nu este
este cercetat, cauza nefiind transmisă la această instanță, întrucât
menționat mai sus. Cu toate acestea, a refuzat să returneze chitanța de mai sus
Cantitate. Pârâta respinge primele două motive de recurs
proces, susținând că suma de 500.000 drahme și deja 1.467,35 euro,
a încasat-o de la reclamantă pentru servicii prestate acesteia pe care aceasta nu le-a făcut
sunt legate de contractul de închiriere la care se face referire în proces
magazin. Această afirmație este respinsă, întrucât
mai sus mentionat din 23-1-2001 chitanta emisa de el insusi, aceasta suma este
colectate ca „comision de intermediere”. Potrivit articolului 703 alin.1 sub. a' din AK
cel care a promis cuiva (broker) un onorariu pentru mijlocire sau pentru
indicarea oportunității de a încheia un contract, are obligația de a plăti
numai dacă contractul este întocmit, ca urmare a acestei medieri sau a acesteia
aluzie. Din această prevedere rezultă că, pentru ca brokerul să
cere o taxă trebuie: a) să fi indicat doar oportunitatea pentru
încheierea contractului, care se întâmplă atunci când îi informează pe unul sau pe amândoi
două părți interesate pentru posibilitatea încheierii unui contract, sau
să fie intermediat între ei pentru întocmirea contractului
care doresc, b) să întocmească contractul, pe care comitentul și
broker pe care l-au avut in vedere si c) intocmirea contractului a avut loc ca
consecință a sugestiei sau medierii brokerului, fără de care nu va fi
se întâmpla, adică ar trebui să existe o legătură cauzală între acțiunea brokerului
și rezultatul asociat cu pregătirea celor intenționați
contract (AP 1088, 1037 și 857/2006, publicat în Lege). În acest caz însă,
dintre cele două oportunități indicate de pârâtă reclamantei nr
a fost întocmit contractul de închiriere prevăzut. De fapt, comportamentul ca
oportunitatea indicată de a încheia un contract de închiriere a celor menționate mai sus
magazin al str. S. B. nr.61, a fost fals, întrucât a fost prezent la
Reclamantul a afirmat în mod fals că a fost instruit de proprietarul său să negocieze
închirierea lui, fără știrea lui. În felul acesta a adunat-o
suma de mai sus, cu titlu de comision de intermediere înainte de întocmirea contractului, rezultând că
daune prejudiciului reclamantului în suma de mai sus. Dar primul nu este responsabil
pârâtă pentru suma încasată de al doilea pârât, din moment ce
negocierea pentru achiziţionarea echipamentului magazinului a avut loc între
a reclamantului și a acestuia (al doilea pârât) și orice răspundere
din aceasta, nu este investigat aici. Urmând cele de mai sus, trebuie, să
restituirea prejudiciului reclamantei, cauzat acesteia de către pârâtă cu
comportamentul său vinovat mai sus descris, să fie obligat să-i plătească
suma de mai sus de 1.467,35 euro, cu dobânda legală din serviciul procesului,
acceptând procesul în parte, ca în esență întemeiat, în ceea ce privește
aici investigat baza delictuală. Cererea de recitare personală
reținerea ca mijloc de executare a prezentului, trebuie respinsă, întrucât o
inculpatul este solvabil și hotărârea poate fi executată cu restul
mijloace de executare. În sfârșit, cheltuielile de judecată ale ambelor niveluri de competență
trebuie impusă parțial pârâtului, deoarece acțiunea
a fost parțial acceptată (articolele 178, 183 și 191 alin. 2 C. civ.).
G I A T O Y S L O G O Y S A Y T O Y S
El judecă împotriva opoziției părților.
El admite în mod formal și pe fond recursul.
elimină decizia 166/2004 a Tribunalului unic de primă instanță din Rhodos,
conform prevederilor sale la care se referă partea la care a fost admisă acţiunea ca
către contestatoare.
O ține și o încearcă cu nr.ext. 136/2002 proces, conform
partea referitoare la temeiul acțiunii recurentei în delictu-
pârât.
El o acceptă, în parte.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de o mie
patru sute șaizeci și șapte de euro și treizeci și cinci de cenți (1.467,35), cu
dobânda legală de la comunicarea cererii până la plata.
Obligă pârâta la plata unei părți din cheltuielile de judecată ale reclamantei
în ambele grade de jurisdicție, pe care le stabilește la patru sute (400)
euro.
A fost judecat, hotărât la Rodos la 5-6-2007, într-o conferință secretă și
publicat în audienţa sa de la Rodos la 7-6-2007, într-un public extraordinar
întâlnire, în lipsa părților și a avocaților acestora, cu
prezinta Secretarul.
Președintele Secretarul
Sursa: Law Legal Information Network (www.lawdb.intrasoftnet.com)