309/2005 Legea federală privind impozitarea (387673)
(PREFECTURA PUBLICAȚIILOR Anunțului)
Valoarea comercială a curții. În ce cazuri se datorează. Nu se datorează
caz de prelungire contractuala cu termen de expirare dupa 31.8.1987, deoarece
acest caz de reziliere contractuala nu se incadreaza in art.58 alin.10 sec. c
și 12 și nici în cazurile restrictive ale art. 60 din Decretul prezidențial 34/1995.
Comunitatea israeliană în limbo. Ca NPDD, are capacitate de partid.
Caracterul auxiliar al îmbogățirii fără justă cauză.
Decizia Număr 309/2005
CURTEA DE APEL A DODECANESULUI
A fost format de judecătorii Konstantinos Apostolopoulos, președinte
Recurenți, Nikolaos Karadimitriou-raportor, Spyridoula Makri, recurenți și
secretar Aikaterini Diakokoliou, grefier al Curții de Apel
Dodecanezul.
Sa întâlnit public în audiența sa din Rodos pe 14 ianuarie 2005,
sa incerci urmatorul caz:
Apelant: K.T., rezident în Rhodos, care s-a prezentat ulterior în instanță
a avocatului lui Stefanos Stefanidis.
Dna Call: Comitetul Administrativ al N.P.D.D. cu
denumirea „……………” reprezentată legal, care
s-a prezentat în instanță, prin avocatul lui Ioannis
Karamihali (cu nr. 130436 si 130437/2005 bilete la ordin
Taxa consiliului de administrație Rodos).
Reclamantul (……………) a introdus o acțiune în fața Membrului Unic
Tribunalul Rodos la data de 28.8.2001 si cu nr. exp. 161/4.9.2002 proces
de împotriva pârâtei (recurenta), care a formulat cerere reconvențională la
30.5.2003 document al propunerilor sale. Acea instanță cu 101/2003
hotărârea sa definitivă, a respins cererea reconvențională formulată prin propuneri și
a admis acțiunea, împotriva opoziției părților. Împotriva acestei decizii,
pârâtul (reclamant reconvențional prin cererile sale) depus în fața instanței
care a emis-o la 20.9.2003 si cu nr. exp. Nr 221/23.9.2003 litigiu
contestația acestuia, a cărei copie a fost depusă la grefa instanței
de aceasta cu nr. exp. 301/2003, pentru discutarea celei înscrise în
ședință a fost stabilită pentru data de 5.3.2004, moment în care a fost anulată din cauza
alegerile parlamentare ale Parlamentului grec. Cazul este deja referit
discutie cu ea din 8.3.2004 si cu nr. exp. Curtea de Apel 81/12.3.2004 citatie
a contestatorului, iar pentru discuție s-a fixat cel înscris pe tablă
arbitrabil cel menționat la începutul prezentei hotărâri.
În timpul discuției din audiență, în cadrul căreia s-a decis cazul
legal, la rândul lor, de la consiliul competent, avocații acestora
părțile și-au dezvoltat, de asemenea, pretențiile oral și la care au făcut referire
propuneri scrise transmise de aceștia.
Studiază Litigiul
El a gândit conform legii
Contestația pendinte împotriva deciziei sale definitive numărul 101/2003
Membru unic Tribunalul de Primă Instanță din Rodos, care a fost emis în cadrul procedurii speciale
a litigiilor de închiriere (articolele 647 și următoarele din Codul civil) a fost legal exercitată și
la timp dacă din actele depuse nu reiese că a fost comunicat
decizie, dar nici termenul nu este contestat de părți.
Prin urmare, trebuie admisă formal și cercetată pentru admisibilitate
și temeinicia motivelor sale în cadrul aceleiași proceduri speciale.
Odată cu procesul, reclamanta și deja pârâta solicită ca
intimata și deja contestatoare să-i cedeze folosința bunului închiriat care
folosit ca acoperiș de afaceri. Pârâta prin declarație orală care
a fost înscris în procesul-verbal al primei instanţe pe care l-a desfăşurat cu actele
propunerile au depus o cerere reconvențională. Cu privire la cererea și cererea reconvențională,
hotărâre atacată prin care se admite acțiunea și se dispune efectuarea
a folosirii contractului de închiriere către reclamantă și a fost respinsă cererea reconvențională. Împotriva
la prezenta hotărâre, pârâta-reclamantă reconvențională a declarat recurs și solicită ca
recursul acestuia să fie admis în vederea respingerii acțiunii și admiterii acesteia
cererea sa reconvențională.
Potrivit articolului 1 din Legea 2456/1920 „privind comunitățile israeliene”,
„în orașele Împărăției sunt peste douăzeci de rezidenți permanenți
a familiilor israeliene și operează o Sinagogă, poate fi înființată de
Comunitatea B.D. Israeliană, recunoscută ca entitate juridică publică
de lege". Potrivit articolului 8 din aceeași lege, „consiliile comunitare
numește comisari speciali pentru conducerea Sinagogilor și a
gestionarea proprietății lor private, precum și a comitetelor acestora
al instituțiilor caritabile și de învățământ”. Pe de alta parte, cu sub
numărul 2558/21.3.2001 decizia Secretarului General al Regiunii Sud
Aegean, a fost format un comitet de conducere al Israelitika inactivă
Comunitatea din Rodos care a fost de doi ani și cu atunci sub nr
6013/11.7.2003 hotărâre a aceluiași Secretar General regrupată
comitet pentru următorii doi ani. Ulterior, cu procesul-verbal din 27.12.2004 nr
constituit conform Comitetului Administrativ sus-menţionat a hotărât
autorizarea avocatului I.K. să participe și să reprezinte la
instanța în calitate de mandatar persoana juridică menționată anterior.
Prin urmare susținerea recurentei care constituie a doua și a treia
motive de recurs pe care reclamantul ………………… nu le are
capacitatea de a fi supus unor drepturi și obligații, să
este reprezentat legal și are calitatea de parte este considerat neîntemeiat în vedere
dintre cele menționate anterior, întrucât …………………… este persoană juridică
de drept public și este reprezentat legal. În urma acestora, cel
Judecătoria de fond care, odată cu așa-zisa decizie, l-a respins implicit
susținerea pârâtei de lipsă de calitate de parte a reclamantei, nr
a fost gresit.
În temeiul articolului 60 p.d/tos 34/1995 (5§6 legea 2041/1992, modificată prin
artă. 2§4 Legea 2235/1994), spre deosebire de art. 7§4 din Legea 2741/1999, în
cazul restituirii chiriei din cauza rezilierii contractului de închiriere în conformitate cu
alineatele 10-14 ale articolului 58 din decretul 34/1995 de mai sus si in cazul
rezilierea contractului de închiriere ca urmare a împlinirii a doisprezece ani, locatorul îi datorează
locatar pentru refacerea valorii comerciale necorporale o sumă egală cu
24 de luni de chirie plătibilă la data expirării. Cu paragraful 14
al articolului 7, pentru modificarea prevederii articolului 60 din Decretul prezidenţial, 34/1995. Cu veștile
regulament se stabilește regula generală că în cazul rezilierii contractului de închiriere în conformitate
cu alineatele 10-14 ale articolului 58 şi în orice caz de încetare a acestuia
contract de închiriere datorat împlinirii de doisprezece ani, locatorul trebuie să plătească
locatarului o anumită sumă de bani pentru refacerea imaterialului
valoare comerciala. Despăgubirea de mai sus se datorează numai în cazurile în care
se referă restrictiv la lege, deoarece nu este instituită nicio obligație generală
al locatorului în orice caz de încetare a contractului de închiriere, adică din orice motiv că
este prevăzută în p.d/ma 34/1995 sau A.K. Pentru că asta e grav
sarcina financiară a acesteia, care se datorează unor cazuri excepționale, o
legea este interpretată restrictiv în favoarea locatorului (EA 10378/1998, Decretul 40.
652, EDP 1999. 173). La urma urmei, rezultă din textul dispoziţiei cu
claritate, că se referă numai la cazurile de încetare a contractului de închiriere conform legii.
2041/1992. În special, cazurile, în care limitarea se datorează
compensaţii sunt următoarele: a) Rezilierea contractului de închiriere, din cauza a ceea ce are
finalizat în utilizarea perioadei de închiriere de cel puțin 30 sau 20 sau 12
ani (art. 58§10 p.d/tos 34/1995) la 1.5.1994 și au fost prelungite
în mod obligatoriu până la 31.8.1995 sau 1996 sau respectiv 1997, b) expirarea
inchiriere la 31.8.1997, deoarece pana atunci expira cel contractual sau legal
timpul și c) expirarea contractului de închiriere în fiecare caz finalizat
doisprezece ani, care include cazul articolului 6§1, adică
a prelungirii legale a contractului de închiriere inițial până la împlinirea a doisprezece ani.
Prin urmare, dacă contractul de închiriere nu a fost reziliat în niciuna dintre modalitățile menționate anterior sau
în cazul în care acesta a fost prelungit contractual și a fost stabilit un termen de expirare după
31.8.1997, despăgubirea de mai sus nu se datorează, deoarece prezenta cauză a
rezilierea contractuală a contractului de închiriere nu intră sub incidența articolului 58§10 sec. c` și 12 din
p.d/tos 34/1995, nici în cazurile limitative ale articolului 60 de mai sus
(vezi Char. Papadakis, System of Commercial Leases, vol. A, ed. C, p. 163
urm. AP 1264/2001 LEGEA).
Din aprecierea declaraţiilor pe propria răspundere ale martorilor cuprinse
in citat si depus impreuna cu decizia atacata
înscrisurile Tribunalului de Primă Instanță și înscrisurile invocate și
prezentate legal de către părți, fie pentru a fi luate în considerare ca independente
probe, fie pentru a servi drept probă judiciară,
sunt dovedite, în raport cu susținerile părților și în parte
care se transferă odată cu recursul hotărât cauza în fața sa
Judecătoria, următoarele fapte: În baza din 30.4.1982
contract de închiriere privat reclamantul a închiriat pârâtei a
magazin situat în orașul vechi din Rodos, (pe stradă
……………….), cu o suprafață de 18 m2, în loc de o chirie lunară de 9.000 drahme,
pentru a fi folosit de locatar ca magazin turistic
specii. Durata contractului de închiriere a fost stabilită pentru perioada de la 1.5.1982
până la 30.4.1984. Apoi și după expirarea menționată mai sus
durata contractuala a contractului de inchiriere, acesta a fost prelungit in urma unei intelegeri verbale
acordul părților până la data de 10.4.2000, iar chiria lunară după
ajustările succesive s-au ridicat în cele din urmă la suma de 96.800 drahme.
Ulterior, cu contractul de închiriere privat din 10.4.2000, cel
durata contractului de închiriere de trei ani, adică până la 9.4.2003, când a expirat
contractul de închiriere. Prin decizia atacată s-a dispus efectuarea folosirii acesteia
inchiriere din acest motiv, iar contestatoarea nu formuleaza niciuna cu contestatia
anumit motiv împotriva capitolului acestei hotărâri. Dar el se plânge de ea
recurs (al doilea motiv) că cererea sa reconvențională nu a fost respinsă pe bună dreptate implicit
pe partea care a solicitat suma de 11.928 euro cu titlu de despăgubire nematerială
Valoare de piață. Totuși, potrivit celor menționate anterior, pârâtul nu este îndreptățit
a cere valoare comercială necorporală, pentru că arenda care a durat dincolo de ea
doisprezece ani și chiar douăzeci de ani până la începerea procesului,
a fost prelungit contractual și se va termina după 31.8.1997. Prin urmare
instanţa de fond care a respins acest temei de cerere reconvenţională chiar cu
mai puține motive, pe care Curtea le completează în mod admisibil,
nu a greșit și a aplicat corect legea și a evaluat probele și fiecare
pretenție contrară formulată în al doilea motiv de recurs
în primul rând, este considerată nefondată și respinsă.
Mai mult, din articolul 904 A.K. acțiunea de îmbogățire fără justă cauză
este de natură auxiliară și poate fi exercitată numai atunci când
condițiile acțiunii în contract sau delictual, cu excepția cazului în care
se bazează pe fapte diferite sau suplimentare față de cele, la
pe care acțiunea se întemeiază pe contract sau delictul (AP 531/1994
El.D/ni 37. 81). In speta parata-reclamanta reconventionala cu
cerere reconvențională solicită suma de 6.000.000 drahme cu dispozițiile acesteia
de îmbogățire fără justă cauză pe care susține că a plătit-o reclamantului în
fiecare prelungire contractuală a contractului de închiriere, respectiv 2.000.000 de drahme în 1990, 2.000.000
în 1996 și 2.000.000 în 2000 pentru prelungiri contractuale corespunzătoare
pe care reclamantul a pretins-o drept „aer”. Această cerere contraproductivă care o susține
în dispozițiile de îmbogățire fără justă cauză, câtă vreme pârâtul nu o face
susține fapte diferite de cele pe care le susține
cererea sa reconvențională din contract este considerată pe termen nedeterminat. Prin urmare, primarul
Instanța care a respins ca pe termen nedeterminat această cerere reconvențională a pârâtei
nu a greșit și a aplicat corect legea și a evaluat probele și fiecare
cerere contrară formulată în al doilea motiv de recurs (part
al doilea) este considerat nefondat și respins.
Mai mult, pârâta susţine în cererea reconvenţională că exercitarea sa
dreptul reclamantului de a restitui chiria ca urmare a rezilierii contractului
se constată abuziv pentru motivul că reclamantul pentru o nouă prelungire contractuală
din contract pretindea ca „aer” suma de 20.000.000 de drahme, aceasta însă,
se dovedește. Chiar și martorul I.X. care a fost luat în considerare la propunerea lui
ca răspuns la aceasta, mărturisește că „T. nu mi-a spus dacă a dat mită
stânga și dreapta". Oricum, indiferent de acestea, reclamantul după ultimul
prelungire contractuala a contractului de inchiriere anul 2000 in orice caz legal
a formulat cererea legală de executare a chiriei după expirarea acesteia
contract și nu a făcut acest drept dependent de vreo plată sau
nu o sumă de bani ca „aer”. Prin urmare, Tribunalul de fond
care a respins implicit această cerere a cererii reconvenționale nu era nici greșită
se soluționează cererea contrară formulată în al patrulea motiv de recurs
lipsit de temei și de respins. Bazat pe toate cele de mai sus, așa cum sunt dovedite
recursul trebuie respins în întregime ca în esență nefondat și să
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată ale intimatei prezente
gradul de jurisdicție conform art. 183 și 176 C. civ., conform prevederilor
in ordonanta.
Din acele motive
El judecă împotriva opoziției părților.
Admite formal și respinge în esență contestația împotriva nr.
101/2003 a deciziei Tribunalului unic de primă instanță din Rodos.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei pârâte
gradul de jurisdicție, care determină suma de patru sute de euro (400 de euro).
S-a judecat, s-a decis la Rodos la 13.9.2005 într-o conferință secretă.
Președintele Secretarul
Sursa: Law Legal Information Network (www.lawdb.intrasoftnet.com)
