118/2014 ΕΦ ΔΩΔ (633364)
(PREFECTURA PUBLICAȚIILOR Anunțului)
Accident de mașină. Prin hotărâre definitivă, inculpatul a fost găsit unic vinovat
accident de mașină și reclamantul răspunzător pentru 20% de amploarea prejudiciului deoarece
nu purta cască. Reclamantul a devenit invalid permanent și incapabil să lucreze.
Procesul său pentru profituri pierdute și pierderi suplimentare după 2007 a fost respins ca prematur
exercitat. Nu a fost luată nicio măsură cu privire la aceste fonduri în decurs de șase luni. Perioada de prescripție.
Condiții. Perioada de prescripție. Inceput. Cunoașterea prejudiciului la începutul termenului de prescripție înseamnă
cunoașterea consecințelor dăunătoare ale faptei, dar nu și amploarea prejudiciului sau cuantumul
de compensare. Faptul că pacientul nu poate determina încă exact dimensiunea
a prejudiciului, nu împiedică începerea termenului de prescripție. Nou termen de prescripție independent dacă
ulterior s-au născut sau s-au perceput efecte nocive, care au fost anterior
imprevizibil și neașteptat. S-a apreciat că reclamantul încă de la accident și datorat
de gravitatea vătămării sale a informat debitorii să o plătească
compensarea prejudiciului și a consecințelor și amploarea prejudiciului,
prezent și viitor. El nu susține că a fost victima unei răni
consecință neprevăzută de la început, dimpotrivă, susține că provine din
accidentare si pana la discutarea tratamentului in invaliditate permanenta si permanenta, procent
75%, fără alte îmbunătățiri așteptate. Cu alte cuvinte, susține că le cunoștea consecințele
rănirea și amploarea rănii sale după externarea sa din spital. Pretențiile
cum ar fi o nutriție îmbunătățită, vizite medicale, cheltuieli de călătorie, achiziționare de medicamente,
fizioterapie, îngrijirea îngrijitorului și pierderea veniturilor au fost prevăzute,
aşteptat, după reguli comune şi cursul obişnuit al evenimentelor şi cunoscut
reclamantului de la producerea accidentului, și nu se datorează unui ulterior
neașteptat, conform datelor medicale, dezvoltarea adversă a leziunilor corporale de mai sus
și într-o deteriorare imprevizibilă a stării sale de sănătate. Termenul de prescripție pentru obiecții a fost acceptat.
Contestă decizia din 31/2010 a Tribunalului unic de primă instanță din Rhodos (Tribunalul de Tranziție
Karpathos). Respinge acțiunea.
Numărul deciziei
118/2014
CURTEA DE APEL A DODECANESULUI
Compus din judecătorii Savva Kyriakidis, președintele Curții de Apel, Glykeria Mouriki, Theoni
Bouri [raportor] și secretarul Stamatia Zanetouli.
A ținut o ședință publică la 6 decembrie 2013 pentru a judeca următoarele
caz:
Dintre recurenți: 1) D., rezident în Karpathos și 2) Societe Anonyme Insurance cu
denumirea „D.”, cu sediul în Atena și reprezentată legal, dintre care 1
reprezentat de avocatul său Michael Ioannidis iar al 2-lea prin
Avocat al lui Ioannis Karamichali (nr. 11482 si 11629/2013 D.S.R).
Pârât:…, rezident al Egiptului, reprezentat de avocatul său
Ioannis Giallousis și care a revocat declarația din 3-12-2013 a articolului 242 alin.2
Κ.Πολ.Δ. (Nr. 11448/2013 D.S.R.).
Reclamantul (pârâtul) s-a depus la Tribunalul unic de primă instanță din Rhodos (sediul de tranziție
Karpathos) împotriva pârâților (recurenți) din 4.3.2010 și cu nr. εκθ. pisică.
14 / 4.3.2010 proces. Curtea aceea cu nr. 31/2010 a acceptat decizia sa definitivă
parţial acţiunea, contradictorie a părţilor. Împotriva acestei hotărâri definitive a fost adusă de
pârâții sau din 28.2.2011 cu nr. εκθ. cat. 42 / 1.3.2011 contestatia acestora, copie dupa
care a fost depus la secretariatul prezentului regulament cu nr. εκθ. cat. 55 / 1.3.2011. Pentru discutie
iar la 13-1-2012 s-a numit ca instanță și după amânări cel menționat la început.
a prezentului și a fost înscrisă legal la rândul său pe tabla de resort.
În cadrul ședinței în care cauza a fost judecată legal în ordine
de la completul de resort, și avocații părților
afirmațiile lor și s-au referit la observațiile scrise pe care le-au prezentat.
STUDIAȚI CAZUL
GÂNDIRE CONFORM LEGII
Prezentul din 28.2.2011 (cu raportul de depozit nr. 42 / 1.3.2011 si numarul Curtii de Apel
55 / 1.3.2011) contestația inculpaților învinși împotriva deciziei nr.31/2010 din
Tribunalul de Primă Instanță uninominal din Rodos, emis în cadrul procedurii speciale de soluționare a litigiilor
pentru prejudiciu auto în temeiul articolului 681 din Codul de procedură civilă, un litigiu între părți, care
acceptat parțial din 4.3.2010 cu raport de depunere numărul 14 / 4.3.2010
pârâta, solicitând despăgubiri pentru restituire la o dată ulterioară (de la
10.6.2007 până la 4.3.2010), pentru prejudiciul său pozitiv și pozitiv datorat prejudiciului care
a suferit la data de 11.8.2000, conform accidentului descris în proces, din care a devenit
cu handicap permanent și incapabil să lucreze. Aceștia au introdus prezenta cauză împotriva acestei decizii
pârâții fac apel și se plâng pe motive de interpretare greșită și
aplicarea legii și evaluarea eronată a probelor și solicită dispariția acestora
a contestat respingerea acțiunii. Nu reiese din documentele depuse
comunicarea chematului către recurenți, din care provine autenticul
termenul limită de depunere a contestației (30 de zile) și nici nu au trecut trei ani de la emiterea acesteia
din aceeași hotărâre (20.12.2010) până la momentul depunerii contestației (1.3.2011). Prin urmare,
se concluzionează că contestația, care a fost formulată în mod corespunzător, în conformitate cu dispozițiile articolelor 495 și următoarele,
511 și următoarele din ICCPR, este de asemenea oportună, potrivit articolului 518 alin.1 - 2 din același Cod, întrucât
exercitat înainte de orice performanţă. Prin urmare, trebuie să fie acceptată și investigată în mod oficial
în continuare, în fond, cu privire la admisibilitatea și fondul motivelor sale (articolele 532
și 533 alin.1 din KPold), în cadrul aceleiași proceduri speciale, prin care
decizie atacată.
Din combinarea dispozițiilor articolelor 247, 251, 298, 914 și 937 din Codul civil rezultă că, în
În cazul unui delict, după producerea faptului vătămător, se naște în favoarea acestuia
cererea părții vătămate pentru daune integrale, pozitive și negative prezente sau viitoare,
fie că este previzibilă în cursul obişnuit al evenimentelor şi atâta timp cât urmărirea sa judiciară este
posibil, iar termenul de prescripție al acestei cereri este de cinci ani și începe să curgă pentru toate daunele
uniform, din moment ce partea vătămată a luat cunoştinţă de primele consecinţe vătămătoare şi ale sale
pasibil de despăgubire (AP 1907/2007 PREFECTURA publică). Cunoașterea prejudiciului pentru apariția acesteia
termenul de prescripție înseamnă cunoașterea consecințelor dăunătoare ale faptei, dar nu și a întinderii
prejudiciul sau cuantumul despăgubirii. Astfel, curge termenul de prescripție de cinci ani
și ocupă toate prejudiciile parțiale ale victimei, adică cele care s-au produs sau
sunt de așteptat să apară, cu excepția celor care nu sunt de așteptat să apară ca de obicei
cursul lucrurilor. De aici și faptul că cel care suferă încă nu poate determina
exact mărimea prejudiciului, nu împiedică începerea termenului de prescripție. Acest lucru se aplică numai pentru
acele consecințe dăunătoare, care pot fi prevăzute în percepția tranzacțiilor
-momentul în care victima a luat cunoştinţă de prejudiciu în general - ca o posibilă consecinţă a faptei nedrepte.
Dacă totuși s-au născut sau s-au perceput ulterior consecințe dăunătoare, care
anterior imprevizibil și neașteptat, începe cererea de restaurare
dintre acestea un nou termen de prescripție independent, după ce suferintul a luat cunoștință de ele și de cauzal
legat de delictul (AP 940/2001 Dni 42.940). La urma urmei, în sensul de
articolul 261 alin. a` din Codul civil, care prevede că termenul de prescripție se întrerupe odată cu punerea în mișcare a procesului, în
coroborat cu articolul 221 alin
serviciul său întrerupe termenul de prescripție numai pentru acea parte, pentru care
respectiv se creează un proces pendinte (ΟΛΑΠ 23/1994 Δνη 36.577). Prin urmare, dacă se exercită
O acțiune în despăgubire pentru a repara o parte din prejudiciul cauzat de
delictuala, fiind specializata in proces, doar aceste daune isi au originea in instanta
judecată și numai în aceste privințe se întrerupe termenul de prescripție al creanței. Dacă mai târziu
O altă acțiune principală a fost introdusă pentru plata unei despăgubiri suplimentare, dar pentru motive
care ar fi putut fi prevăzută în prealabil, această acțiune întreruptoare nu se aplică acestei cereri
a primei acțiuni, deoarece despăgubirea suplimentară pretinsă în a doua acțiune este diferită
cerere pentru altă parte a prejudiciului adus victimei, alta decât cea cu care a fost adusă în judecată
primul proces. Astfel, dacă din momentul cunoașterii de către victimă a consecințelor dăunătoare
au trecut cinci ani de la delictul, cererea de despăgubire
al doilea proces, a cedat termenului de prescripție (ΟΛΑΠ 40/1996 Δνη 37.1534, ΑΠ 64/2011 Δνη
2011/1356, ΑΠ 52/2002 Δνη 43/761, ΑΠ 1239/2000 Δνη 43/95). Doar dacă consecințele sale
delictul nu poate fi calculat atunci când suma originalului
despăgubiri, termenul de prescripție cu a doua acțiune a unei cereri începe să expire
de când beneficiarul a luat cunoştinţă de noile consecinţe vătămătoare ale faptei ilice şi
raportul de cauzalitate dintre ei și acesta (AP 1365/2010 public. LEGEA, EA 5390/2009 public.
LEGE). De asemenea, potrivit prevederii art. 268 alin. a`AK, timp în care „fiecare
Cererea, certificată printr-o hotărâre definitivă sau un act public executoriu, este prescrisă
după douăzeci de ani şi chiar dacă cererea în sine a fost supusă unui termen de prescripţie mai scurt sau
în cazul confirmării printr-o decizie definitivă a existenței unei cereri pentru prejudiciu pozitiv,
se produce satisfacția bănească din cauza prejudiciului moral și daunele cauzate delictual
în principiu, prelungirea termenului de prescripție de cinci ani al articolului 937 alin.1a din Codul civil la douăzeci de ani,
începând cu hotărârea judecătorească definitivă și în ceea ce privește partea integrală a cererii de despăgubire,
referitor la un timp ulterior celui pentru care s-a acordat despăgubiri. Și asta,
deoarece această parte a revendicării, deși nu conține o dispoziție specifică de identificare în
decizie, se consideră că a fost confirmată (indirect) în acest caz de către interlocutor
judecată judecătorească – care este necesară – pentru existența dreptului său la despăgubiri
victima în general pentru orice prejudiciu din cauza delictului. Dar prelungirea timpului său
termenul de prescripție, în conformitate cu articolul 268 din Codul civil, presupune în mod necesar existența unei creanțe,
care nu a cedat termenului de prescripție în vigoare până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive, din data de
hotărârea definitivă a cererii în litigiu atunci nu aduce o revigorare a creanței și în timpul
parte care nu a fost exercitata si acum este amortizata, datorita limitarii, de care am actionat, fara
întrerupere conform art. 261 C. civ. (Ol AP 24/2003 Dni 44.1262, OlAP 38/1996 Dni 38.41, AP
935/2010, ΑΠ 2/2010 ΕΑ 138/2010 δημ. LEGE). Mai mult, respingerea acțiunii pentru motiv
ca a fost exercitat prematur, este un motiv neesential, in sensul AK 263. Impotriva
în consecință, termenul de prescripție întrerupt de introducerea unui asemenea proces este considerat a fi articolul 263.
AK ca și când nu a fost reziliat, cu excepția cazului în care beneficiarul depune din nou acțiunea în termen de șase luni, caz în care
termenul de prescripție se consideră că a fost întrerupt cu procesul anterior (AP 377/2009 D/ni
2010/388). În fine, conform articolului 10 din legea 489/1976, așa cum era valabil anterior
modificarea acesteia prin articolul 7 din Legea 3557/2007, revendicarea victimei dintr-un autoturism
Accidentul împotriva asigurătorului se prescrie după doi ani de la data acestuia
accidentului, sub rezerva dispozițiilor în vigoare pentru suspendarea și încetarea acestuia
termen de prescripție. Prevederea de mai sus, care reglementează în mod specific revendicarea victimei împotriva sa
asigurător, prevalează asupra prevederii generale a articolului 937 din Codul civil, iar termenul de prescripție de doi ani acoperă
cazul prejudiciului prevăzut de la începutul victimei și nu se aplică la
vătămare neprevăzută, care poate apărea într-o deteriorare neprevăzută din punct de vedere medical a sănătății
date. Evoluțiile de mai sus pentru întrerupere se aplică și acestui termen de prescripție de doi ani,
suspendarea și prelungirea termenului de prescripție (ΑΠ 21/2012 ΝοΒ 2012/531, ΑΠ 1907/2007 δημ.
LEGE).
Din declarația pe propria răspundere a martorului cuprinsă în cărțile de identitate cu inculpatul
proces-verbal al unei ședințe publice a instanței de fond, a tuturor fără excepție
documente pe care părțile se bazează și depuse pentru a servi fie ca un autonom
probe fie pentru deducerea prezumțiilor judiciare, cât și din lecțiile sale
experiență comună (art. 336 alin. 4 KPold), s-au dovedit următoarele: Autoturismul atacat.
accident a avut loc la Karpathos, la data de 11.8.2000 in jurul orei 10:00, la inaltimea celui de-al 2-lea kilometru de
drum provincial ……. - Aeroport. Singurul vinovat pentru accident a fost
primul inculpat, care conduce cu numărul de înmatriculare …………… IXF autoturism
care a fost asigurat pentru răspundere civilă în a doua asigurare pârâtă
companie si deplasarea pe drumul provincial de mai sus in directia de la aeroport catre
orașul Karpathos, pentru a intra într-o benzinărie situată vizavi
sensul drumului, a încălcat dubla linie de separare care exista pe drum și
a intrat pe verticală în fluxul de trafic opus, interferând astfel cu cursul acestuia
numărul de înmatriculare …………… motocicletă cu două roți, condusă de reclamantă și pusă la drum
în direcția de la orașul Karpathos la aeroport. Conform celor de mai sus
ciocnirea l-a rănit pe reclamantă, care a suferit o vânătaie adâncă la stânga
sinus frontal, suturat, pleoapa căzută, midriaza pupilei stângi,
Mișcare reziduală a extremității superioare și inferioare stângi, focare hemoragice de 1 cm diametru
în capsula dreaptă și mai mică, de 6 mm în diametru, în contact cu cornul occipital stâng,
elemente hemoragice din cadrul coarnelor occipitale ale abdomenului lateral și subarahnoidian
spatiul si fractura nasului si ramura stanga a maxilarului inferior. În măsura fizicului
de despăgubiri reclamanta este de vină, în rată de 20%, deoarece la momentul
nu a purtat o cască de protecție conform cerințelor. Imediat după accident a fost servit
la Centrul de Sănătate Karpathos și în aceeași zi la Spitalul General din Heraklion, unde
a fost internat timp de patruzeci de zile, din care zece zile în Secția de Terapie Intensivă și
a fost intubat timp de douăzeci de zile și a fost externat din spital pe 21.9.2000 și apoi
a fost transportat prin Atena la spitalul „… ..” din Cairo, Egipt, de unde provine.
Din prima zi de internare a făcut insuficiență respiratorie, motiv pentru care a fost efectuat
traheostomie, precum și accident vascular cerebral traumatic al ochiului stâng și pierderea vederii. Din cauza lui
deasupra vătămării sale, reclamantul a suferit paralizia întregii stângi
lateral și prezintă instabilitate la mers. Conform certificatului din 2.6.2001
a medicului,...., handicapul fizic al reclamantului se ridică la 75%, în timp ce acesta
doctor in certificat din 2.12.2000 isi estimeaza handicapul fizic in cota de 70%. De asemenea,
in opinia aceluiasi medic din 2.3.2003 se confirma ca reclamanta sufera de
invaliditate permanentă reziduală, hemiparalizie stângă, vertij, diplopie și strabism, cu
handicap fizic 70%, în timp ce intervenția chirurgicală la ochiul stâng este necesară pt
corectarea strabismului.
Cele de mai sus s-au judecat definitiv, a) cu privire la primul inculpat, cu nr.
24/2003 a Tribunalului unic de primă instanță din Rodos (sediul de tranziție al Karpathos), care
s-a pronunţat asupra procesului reclamantului nr.12 / 7.2.2002
despăgubiri față de aceleași pârâți, devenite definitive la 31.12.2006, când
a expirat trei ani de la emiterea celor definite mai sus de articolul 518 alin.2 KPold
termen limită de depunere a contestației, întrucât nu există nicio notificare pe primul
pârâtul și nici părțile se bazează pe o astfel de notificare și (b) în ceea ce privește celelalte părți,
decizia nr.339/2005 a Curţii de Apel Dodecanez, care s-a alăturat celui exercitat.
de către reclamantă și pârâta a doua face apel împotriva celor menționate anterior (24/2003)
a hotărârii primei instanțe, care a fost finalizată cu emiterea acesteia (4.11.2005). Prin urmare, ce
judecat prin hotărârile de mai sus, inclusiv chestiunile de culpă, ale
vătămarea reclamantului, momentul provocării vătămării acestuia, precum și a acestuia
dreptul său la despăgubiri, au fost obligați cu forța de lucru judecat, obligatoriu pentru el
actuala Curte (articolele 321 și 322 alin. 1 din ICCPR). Cu deciziile de mai sus
acordată reclamantului, printre altele, drept compensație lunară pentru veniturile pierdute,
din cauza incapacităţii de a lucra ca electrician a practicat, din cauza procesului
prejudiciu, pentru perioada 11.8.2000 - 7.2.2002, după deducerea unui procent
20% a complicitatei sale, suma de 15.300 euro. Apoi, pe ex.
26 / 7.6.2005 a procesului reclamantului, decizia nr. 8/2008 din
Un singur membru al Tribunalului de Primă Instanță din Rodos (Tribunalul de Tranziție din Karpathos), care a pronunțat
reclamanta definitiva - dupa ce contestatia impotriva acesteia a fost respinsa cu nr.72/2010
decizia Curţii de Apel Dodecanez - despăgubiri pentru prejudiciul pozitiv şi negativ datorat
a vătămării sale în accidentul legal, pentru perioada de la 10.6.2005 până la
10.6.2007, în timp ce cererea relevantă de despăgubire pentru un ulterior
pentru o perioadă de timp, care nu pare să fi fost repusă de noul său tratament
reclamant și în termen de șase luni de la emiterea deciziei de respingere de mai sus. Deja,
reclamant cu prezentul său proces, al cărui termen de depunere este la 4.3.2010, dar nu
apare când anume a fost comunicată inculpaţilor, dar definitiv după termen
depunerea acestuia, pretinde pierderi pozitive și profituri pierdute pentru pierderea veniturilor datorate
incapacitatea sa de a lucra, din cauza accidentarii suferite in acelasi accident, deocamdata
perioada de la 11.6.2007 la 4.3.2012.
În cadrul judecății procesului din data de 19.10.2010, pârâții au ridicat anumite obiecții
Obiecție de perimitate, care este repusă cu un (prim) motiv de recurs relevant, adică timp de doi ani
termen de prescripție de la momentul producerii accidentului, conform art. 10 alin.2 din legea 489/1976, privind
al doilea inculpat, și termenul de prescripție de cinci ani al articolului 937 alin.1 Cod civil, privind
primul pârât, întrucât de la producerea accidentului (11.8.2000) și reclamanta
a informat debitorii să plătească despăgubirea pentru refacerea acestuia
prejudiciu ca urmare a vătămării sale, ale cărei consecințe și amploarea
pierderile curente şi viitoare ar fi putut fi prevăzute până la exercitarea
Un proces a expirat timp de cinci ani fără întrerupere sau suspendare
termen de prescripție. Reclamantul din proces arată că în urma prejudiciului suferit
în timpul accidentului, el a devenit invalid cu o rată de 75%. Apoi, cu din 15.10.2010
propunerile sale scrise în timpul primei discuții, adăugarea din 23.10.20110 și
obiecție, dar și cu propunerile sale în fața acestei Curți, nu se bazează pe, în
respingerea obiecției de mai sus a pârâților, care a rezultat din vătămarea acestuia
în timpul accidentului legal și a consecințelor negative care au fost de la început imprevizibile, de ex.
complicații traumatice care necesitau autoritate medicală neprevizibilă
tratament, chirurgical sau conservator, nici efecte fizice ulterioare
de sănătate, astfel încât în caz de probă să fie supusă procesului cu cuprinsul de mai sus
susțin, în conformitate cu cele de mai sus, într-un alineat separat, care
nu a fost finalizată până la introducerea prezentei acțiuni în anul 2010. Dimpotrivă, invocă
că s-a dovedit că și-a revenit din accidentare și până la discutarea procesului în
invaliditate permanentă a 75%, fără a se aștepta nicio îmbunătățire ulterioară, de atunci
prezintă impotență și slăbiciune pe partea stângă, diplopie, tremor, vertij, pierdere
instabilitatea memoriei și a mersului, adică susține că a cunoscut consecințele accidentării și
amploarea leziunii sale după externarea din spital, la 21.9.2000. Mai departe
s-a dovedit că pretențiile reclamantei, referitoare la o nutriție îmbunătățită,
vizite medicale, cheltuieli de deplasare, achizitie de medicamente, kinetoterapie, ingrijiri de la
ajutor casnic și pierdere de venit, având în vedere tipul, gravitatea și amploarea
a rănirii sale, au fost prevăzute, așteptate, conform regulilor comune și ale
cursul obișnuit al evenimentelor și cunoscut reclamantului din data de 21.9.2000, în timp ce nr
din cauza unei evoluții neașteptate ulterioare, conform datelor medicale, adverse a
deasupra leziunilor sale corporale și într-o deteriorare imprevizibilă a stării sale de sănătate
pe care, de altfel, nici reclamanta nu se bazează. Hotărârea de mai sus a Curții, cu privire la
prevederea pretențiilor, este întărită de avizul medicului din 2.12.2000.
………… .., Director al Departamentului de Neurochirurgie, Universitatea Canalului Suez,
care atestă că handicapul reclamantului se ridică la 70%. Ulterior din
2.3.2003, 22.11.2004 si 28.5.2005 avizele aceluiasi medic, precum si cele din 19.3.2013
parerea medicilor… .. si…., certifica problema care exista deja. În plus, ef
incapacitatea sa totală de a lucra, precum și gravitatea rănii
cu consecinţele ulterioare, reclamantul invocase în prima sa acţiune din 3.2.2002. Cu
astfel de date, cu condiția ca consecințele delictului și vătămarea reclamantului,
în consecinţă amploarea prejudiciului acesteia - în sensul căreia s-a determinat în
gândire majoră- prin urmare revendicările sale erau cunoscute reclamantului de către
21.9.2000 (cum mai menţionează şi în procesul său) şi nu se datorează
ulterioare neașteptate, conform datelor medicale, dezvoltarea adversă a leziunilor corporale
iar în deteriorarea neprevăzută a stării sale de sănătate, ceea ce se consideră rezonabil
invocat de pârâți, cu excepția prescripției. În consecință, noul (mai târziu)
pretenţiile reclamantei, introduse odată cu procesul judecat din 4.3.2010, deşi
a doua societate de asigurări pârâtă sunt prescrise pentru trecerea a doi ani de la
accident judiciar, iar împotriva primului inculpat ca urmare a expirării a cinci ani de la
21.9.2000, caz în care reclamantul, după cum s-a arătat mai sus, a luat cunoștință de amploarea prejudiciului său și
a debitorilor de despăgubit, care s-a finalizat înainte de exercitarea procesului
acţiune, întrucât – după cum se spune în gândirea majoră – nici exercitarea primei
nici cele aduse în temeiul acelor acte de procedură întrerupte
termenul de prescripție și pretențiile neincluse în acestea. Mai exact, contestațiile
pretenţiile reclamantului au intrat în termenul de prescripţie de cinci ani, a) în ceea ce priveşte primul
pârâtă, înainte de pronunțarea definitivă (31.12.2006) a deciziei nr.24/2003 din
Unic membru al Tribunalului de Primă Instanță din Rhodos, care a fost emis în cadrul primului proces al reclamantului pentru
despăgubiri față de aceleași pârâți, care (termen de prescripție) a fost împlinit la 21.9.2005
(adică cinci ani de la cunoașterea prejudiciului și a pasivelor) și b) în ceea ce privește al doilea
pârâtă, înainte de pronunțarea definitivă (4.11.2005) a Deciziei nr. 339/2005 a
Curtea de Apel Dodecanez, care s-a alăturat proceselor intentate de reclamantă și a doua
pârâta face apel împotriva hotărârii primei instanțe de mai sus, care (termen de prescripție)
finalizat la 11.8.2002 (adică doi ani după accident). Deciziile menționate mai sus,
care s-au judecat pe procesele anterioare ale reclamantei, nu s-au extins, potrivit art. 268 ed. α`ΑΚ,
în termen de douăzeci de ani de la termenul de prescripție al creanțelor, în măsura în care acestea nu au fost
deoarece perioada inițială (perioada de prescripție de doi ani și cinci ani) fusese finalizată cu mult înainte de
introducerea unei acțiuni. Astfel, pretențiile în litigiu erau deja prescrise înainte de hotărârea definitivă
din deciziile de mai sus, în timp ce hotărârea definitivă, astfel cum este prevăzută în paragraful principal, nu conduce la
revigorarea deprecierii din cauza termenului de prescripție revendicări ulterioare. Prin urmare, sub
un proces introdus prin pretenţiile de mai sus este nefondat, întemeiat şi
termenul de prescripție pe fond ridicat de pârâți. După aceea, primarul
instanta, care in decizia atacata a statuat ca reclamanta
nu s-au prescris și, ulterior, au acceptat parțial acțiunea ca fiind întemeiată
în esență, a greșit în aplicarea legii și în evaluarea probelor, conform
motiv (primul) relevant pentru acest motiv.
Având în vedere cele de mai sus, recursul trebuie admis ca fiind întemeiat și, în esență,
și examinarea celorlalte motive ale acesteia - să dispară inculpatul și, după instanță
reține cauza și judecă pe fond (art. 535 CEDO), respinge acțiunea ca
în esenţă neîntemeiat. Cheltuielile de judecată ale ambelor niveluri de jurisdicție trebuie
compensat în întregime între părți, din cauza faptului că a fost deosebit de dificil
interpretarea regulilor de drept aplicate (articolele 179, 183 din ICCPR).
DIN ACESTE MOTIVE
Judecă procedurile contradictorii.
Admite formal și substanțial recursul.
Anulează Decizia nr. 31/2010 a Tribunalului unic de primă instanță din Rhodos (Tranzitoriu).
Cartierul general al Karpathos).
Susține și judecă cauza în esență.
Judecă pe ex. depunerea proces 14 / 4.3.2010.
Respinge acțiunea.
Stabilește costurile juridice ale ambelor niveluri de jurisdicție între părți.
A fost judecat, decis la Rodos pe 11 martie 2014 într-o conferință secretă și publicat
la audierea sa de la Rodos din 12 mai 2014 într-o ședință publică extraordinară, în lipsa
părțile și avocații acestora, în prezența grefierului.
Președintele Secretarul
Π.Β.
Sursa: Law Legal Information Network (www.lawdb.intrasoftnet.com)